Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

L.S. / 01-Jun-2009

Hramul: Sfântul Ierarh Nicolae de la Mira Lichia, Sf. Trei Ierarhi

 

La început a fost folosită drept paraclis al caselor aparţinând familiei Văcăreştilor aflate la NV de aceasta, pe malul înalt al lacului Băneasa.

Biserica a fost ctitorită de Ecaterina Văcărescu, înainte de 1768 şi terminată la 1792 de Enache Văcărescu şi soţia sa Ecaterina, fiica Voievodului Caragea. Gh. Bibescu-Vodă repară casele şi biserica în 1845. În anul 1864, după împropietărirea ţăranilor, paraclisul curţii domneşti devine biserică parohială. O altă reparaţie se face în 1888, apoi în anul 1933 şi după cutremurul din 1940 când i s-a refăcut turla, după proiectul şi cu sprijinul Ministerului Cultelor, prin Comisiunea Monumentelor Istorice. Din nou este reparată între 1964-1971. Din pictura originară se păstrează doar cea de pe bolţi, restaurată de către pictorul N. I. Colniţiu.

Între anii 1983-1992 s-au făcut lucrări de restaurare, consolidare, pardoseli de marmură şi pictură nouă în frescă de către pictorul Dimitrie Bănică.

 

Biserica este construită pe un plan triconc, de dimensiuni mici (18 x  5,80 -7,50 m), cu abside puţin reliefate, cu un singur turn-clopotniţă octogonal, peste pronaos, cu scară de acces într-un turnuleţ adosat pe latura nordică. Naosul este acoperit cu o cupolă mică, pe arce în "mâner de coş". Pridvorul are trei arcade frontale trilobate. Faţadele prezintă două registre: cel superior decorat cu medalioane pictate, iar cel inferior cu firide simple, cu arcatură trilobată, ce imită arcadele pridvorului. Acoperişul învelit cu olane, are streşini largi.

 

Arh. L.S.

Extras din: Lucia Stoica & Neculai Ionescu Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” Vol.1, Ed. Universalia 2005.